Anxietatea de separare, adesea intalnita la copii mici, adolescenti sau tineri, este consecinta unui sentiment exacerbat de frica. Un astfel de sentiment apara indeosebi la prescolari si la scolarii mici, care se confrunta pentru prima data cu teama de a ramane fara sustinerea parintilor, chiar si pentru un scurt timp.
Datele medicale ne arata ca cel putin 50% dintre acestia experimenteaza, la un moment dat, trairile de frica. Netratate corespunzator, trairile vor avea puternice repercursiuni la varsta adulta. Din acest motiv, frica trebuie urmarita si tratata din pripa cu maxima atentie si responsabiliate.
Sursa: Centrul Medical Bellanima
Medicii atrag atentia ca fenomenul cunoscut sub numele de anxietatea de separare are un debut furtunos in cazul copiilor de varsta prescolara sau din clasele primare. Se crede ca macar un copil din clasa manifesta simptomele fricii exagerate. Prin urmare, parintii au datoria morala de a oferi suport celor mici, pentru a fi independent. In acelasi timp insa, acesta nu trebuie sa se simta singur sau abandonat.
Copiii din clasele primare devin tematori si incep sa planga in momentul in care sunt lasati la scoala. Cei care manifesta un comportament anxios timp de mai multe saptamani sunt diagnosticati cu tulburare anxioasa. Astfel de cazuri sunt relativ rare. Majoritatea copiilor isi revin fara interventia terapeutului, pe masura ce se obisnuiesc cu invatatoarea si cu colegii.
Este normal pentru un copil sa se simta anxios, atunci cand isi ia la revedere de la parinte. Unii psihologi considera ca experimentarea acestui sentiment face parte din procesul de dezvoltare fireasca. Cel mic poate fi ajutat sa depaseasca anxietatea de separare daca adultii din jurul lui dau dovada de intelegere, rabdare si implicare.
Exista multe metode care pot fi aplicate cu oarecare succes. Cel mai important lucru este sa-ti intelegi copilul si sa gasesti acele metode eficiente pentru a face faca situatiei.
Sursa: povestidemama.ro
Unii copii nu se pot obisnui fara parinti nici dupa mai multe saptamani de scoala. El va continua sa planga de fiecare data cand se vad in sala de clasa. In aceste cazuri, vorbim deja de o problema patologica. Tulburarea de anxietate provocata de despartirea temporara de parinti este diferita de anxietatea de separare si trebuie tratata cu ajutorul unui psiholog.
Copilul are probleme mari de adaptare si poate deveni chiar incapabil sa functioneze in colectivitate.
Ca urmare, sunt cel putin 4 semne care indica un comportament anxios si care ar trebuie sa reprezinte un semnal de alarma pentru parinti. In primul rand, parintele poate observa cu usurinta ca cel mic nu isi doreste sa mearga la scoala in mod regulat, incepe de planga si este extrem de greu de convins sa iasa afara.
In al doilea, rand, in momentul in care este trimis la culcare, copilul manifesta o stare de repulsie, datorita insomniilor provocate de treama singuratatii si al cosmarurilor logate de un eventual abandon al protectorilor lor.
In plus, cel mic invoca diverse motive pentru a sta acasa: fie ca este bolnav, ca il doare capul ori stomacul. Mai mult, inainte de a pleca spre scoala, acuza frecvent o stare precara.
Ultimul, dar nu cel din urma simptom ce caracterizeaza anxietatea de separare este dependenta continua de parinti. Copilul tine cu dintii de acestia, incercand, din rasputeri, sa-i impiedice sa plece de langa el.
Sursa: www.psychologies.ro
Orice copil poate avea o perioada in care sa manifeste o atitudine de repulsie accentuata fata de scoala. Insa, daca remarci persistenta acestui comportament la copilul tau, este indicat sa consulti un psiholog sau un terapeut autorizat.
