Dezvoltarea competențelor sociale în primii ani de viață este considerată un indicator esențial al evoluției emoționale și relaționale a copilului. Totuși, modul în care un copil începe să se raporteze la ceilalți nu este nici liniar, nici uniform. Diferențele individuale, contextul familial și expunerea treptată la grupuri variate joacă un rol semnificativ.
Primele forme de raportare la alți copii
La vârste mici, copiii nu interacționează în sensul clasic al cuvântului. Ei observă, imită și testează limite. Contactele sunt adesea scurte și orientate mai degrabă spre explorare decât spre cooperare. În această perioadă, este firesc ca interesul să se manifeste prin gesturi aparent impulsive, iar apropierea să aibă loc în valuri, în funcție de nivelul de confort și de predictibilitatea mediului.
Sursa: Youtube / Ce se întâmplă, doctore?
