Sentimentul de vinovatie este un element psihologic prezent in cazul tuturor oamenilor si care se naste inca din primii ani de viata. Acesta are foarte mare legatura cu educatia si mentalitatea pe care familia o implementeaza celor mici.
Expresii de genul “Ma simt vinovat” dau nastere la trairi interne ce pot provoca probleme emotionale daca nu sunt tinute sub control, iar aceasta structura, se formeaza, in mod clar, inca din perioada copilariei. Odata conturata si consolidata la cel mic, viitorul adult trece foarte greu peste aceste trairi puternice, ceea ce constituie o adevarata povara pentru integritatea psihicului.
Sursa: promising.futureswithoutviolence.org
Copilului i se implementeaza aceasta idee, manipulate fiind de catre cei mari, iar consecinta nu este altceva decat afectarea si privarea de crearea unei personalitati puternice si un trai independent. Viitorul adult va ajunge sa fie timid, temator si dependent de deciziile si influentele pe care ceilalti din jur le exercita asupra lui.
Ca un rezumat al acestui subcapitol, se poate mentiona faptul ca sentimentul de vinovatie este o realitate fiziologica si psihologica si ca, intr-o anumita masura, este absolut normala. Este utila pentru ca fiul sau fiica ta sa stie ca cineva are o autoritate asupra sa, insa nu trebuie sa existe o stare de teama excesiva.
Potrivit articolului “Sentimentul de vinovatie se naste in primii ani de viata si provoaca probleme emotionale. Cum poate fi depasita senzatia”, aparut pe pagina csid.ro, intre 3 si 7 ani, invatam relatiile sociale. In aceasta perioada, se nasc frica si vina. Cei mici simt vulcanic toate emotiile rezultate din interactiunea cu parintii, colegii sau educatorii. Si vor sa negocieze cu acestia. Negocierea, din pacate, a fost ignorata generatii intregi, deoarece in mentalul colectiv s-a intiparit ideea ca cel mic, deoarece nu are capacitate deplina de exercitiu, nu poate lua singur deciziile cele mai importante.
Sursa: pixabay.com
Copilul trebuie indemnat sa puna intrebari, iar adultul nu trebuie sa fie oripilat de intrebarile celui mic. Acesta trebuie sa fie, la randul sau curios, iar daca nu stie ranspunsul la o intrebare, sa rapsunda cu o alta chestiune. Curiozitatea de ambele parti conduce la negociere, cad de comun acord psihologii, iar aceasta intareste increderea si creaza o atitudine sanatoasa pentru ambele parti.
Cel mai usor, sentimentul de vinovatie se naste atunci cand parintii incep sa impuna odraslelor lor reguli rigide. Ele nu pot fi suportate, in totalitate, de catre acestia, si, prin urmare, incep sa simta o costrangere si sa aiba o personalitate slaba, usor influentabila.
