Potrivit datelor furnizate de catre renumiti psihologi din intreaga lume, componenta ludica are un rol marcant in dezvoltarea ulterioara a personalitatii copilului. Rolul jocului si relatia dintre joc si capacitatile cognitive ale celui mic trebuie evidentiate in sensul ca prin joc sunt stimulate capacitatile creative ale copilului, creandu-se, totodata, o mai mare flexibilitate in gandire.
Vazut din prisma viitorului parcurs scolar, jocul este considerat drept mediul natural de invatare al copiilor, ocupandu-le atentia acestora pe parcursul intregii zile. Mai mult, acesta este o cale mai facila spre cunostere si observatie. Dezvolta spiritul inovativ si intuitia si incurajeaza reactiile cat mai naturale ale copilului in diferite situatii practice. De asemenea, jocul este si o buna sursa de autocunoastere, de experimentare si de o mai buna intelegere a modului in care functioneaza lumea.
Rolul jocului este cu atat mai important cu cat acesta este un factor contributor la stimularea imaginatiei.
Incurajati copilul dvs sa creeze sau achiitionati-i dvs jucarii inspirate din desene animate sau jucarii simple! Din cele doua variante amintite, jucariile simple reusesc sa se intipareasca mai bine in minte si sa faca asocieri mai usoare cu obiecte din realitate. Cutiutele, cuburile de lemn, hartie, foarfeca, etc, sunt cele mai intalnite elemente cu care ne confruntam chiar si cand atingem varsta maturitatii si pe care le vom purta in minte totdeauna.
Asadar, o imaginatie bogata si plina de creativitate implica si realizarea optima a corelarii dintre imaginea jucariilor si cea a obiectelor din natura.
Atunci cand facem referire la rolul jocului in dezvoltarea personalitatii copilului, trebuie sa ne referim si la faptul ca, la varsta prescolara, indeosebi, copilul are tendinta de a se transpune in diferite personaje. Rolurile asumate contribuie la conturarea unei mosteniri culturale a celui mic, dar si la crearea propriei identitati. O identitate care mai tarziu se poate materializa in studiile urmate, cat si in functia indeplinita pe viitor la locul de munca.
Psihologii sunt de parere ca trebuie sa lasam libertatea copiilor de a-si alege rolul pe care si-l doresc, si sa si-l exercite dupa bunul plac. Independenta copilului presupune, in primul rand, intelegerea si asumarea propriilor decizii. Alegeri care, in acelasi timp, presupun, la randul lor, o doza mai scazuta sau mai crescuta de risc.
Din punctul de vedere al specialistilor, parintii au, insa, responsabilitatea de a utiliza rolurile alese de catre dansii tocmai pentru a le capta atentia odraslelor sai si a-i stimula sa invete un anumit lucru nu tocmai placut.
Prin urmare, rolul jocului in dezvoltarea ulterioara a personalitatii viitorului adult implica, pe langa libertate, si o doza de responsabilitate si de asumare a alegerilor, oricat de bune sau de rele ar fi acestea. In plus, prin joc, noi ca parinti ar trebui sa ne propunem si un alt obiectiv indraznet. Copilul ar trebui sa inteleaga, inca de la varste fragede, ca in viata nu faci totdeauna ceea ce iti place, ci si ceea ce este util si folositor societatii.
Pentru cel mic, socializare si conturarea unui grup de prieteni poate constitui o baza solida pentru relationarea pe plan inter-personal, nu doar la scoala, cat mai ales la un loc de munca. Toleranta fata de doversitate (etnica, lingvistica, confesionala) reprezinta unul dintre atributele unei societati democratice sanatoasa.
Baza insa se construieste in sanul familiei, in intimitatea caminului familiar. Ca atare, nu ezitati sa incurajati copilul sa aiba drept parteneri de joaca copii de diferite nationalitati, sex si varsta.
Avand in vedere toate cele mai sus-enuntate, putem sa desprindem foarte usor rolul jocului si influenta acestuia in formarea unui individ matur, critic, independent si creativ. Prin urmare, nu intarziati sa le insuflati acestora aceste elemente care sa le modeleze caracterul intr-un mod cat mai armonios.