Tranziția către grădiniță reprezintă, în mod firesc, un moment de intersecție între dezvoltarea individuală a copilului și structurile sociale în care acesta începe să fie integrat. Pentru mulți părinți, apare întrebarea esențială: când este copilul cu adevărat pregătit?
Când este copilul pregătit pentru grădiniță?
Pregătirea emoțională pentru despărțirea de părinți necesită o abordare prudentă. Este util ca părintele să transmită predictibilitate: copilul are nevoie să știe că despărțirea este limitată și că revenirea este certă. Exagerarea asigurărilor sau grăbirea procesului poate produce efectul invers, de aceea consecvența rămâne instrumentul principal.
Rutina zilnică funcționează ca un cadru de stabilitate. Stabilirea unor ore regulate de trezire, masă și somn facilitează adaptarea la ritmul grădiniței și reduce rezistența la schimbare. Copilul își construiește astfel repere interne, iar tranziția devine mai puțin haotică. O rutină coerentă nu elimină complet anxietatea, dar îi limitează intensitatea prin familiaritate.
Privită în ansamblu, intrarea în colectivitate reprezintă o etapă cu potențial constructiv major. Reușita ei depinde de atenția acordată nu doar performanțelor vizibile, ci și dinamicilor emoționale subtile. Un copil pregătit nu este cel care nu întâmpină dificultăți, ci cel care primește sprijinul necesar pentru a le traversa într-un ritm adecvat propriei dezvoltări.
Sursa: Youtube / Ce se întâmplă, doctore?
