Violenta domestica a devenit un subiect atent mediatizat de catre mass -media in ultima perioada. Potrivit sondajelor efectuate de catre autoritatile abilitate, numarul cazurilor de violenta ale parintilor asupra copiilor este in permananta crestere. Dar nu asta ar fi singura problema, ne semnaleaza autoritatile. Viata stresanta, lipsa afectiunii parintilor, dar si schimbarea regimului alimentar au avut o influenta nefasta asupra celor mici, avertizeaza psihologi. Si atunci, ce este, deci, de facut? Care ar fi comportamentul recomandat in cazul in care avem de-a face cu un copil agresiv?
Atunci cand pornim la drum pentru a mai tempera actiunile vulcanice ale celor mici, fie ca suntem acasa sau pe strada, trebuie sa retinem, totusi, ca un astfel de comportament deviant provine si din frustrarile interioare ale copilului. Potrivit psihologilor, copilul are mare nevoie de afectiunea si sprijinul parental, orice actiune potrivnica fiindu-i daunatoare.
Atitudinea revoltatoare a copilului se poate manifesta , nu doar asupra parintilor, ci si asupra fratilor sau surorilor sale.
Iata 3 sfaturi binevenite pe care ni le dau specialistii pentru a media si preveni escaladarea conflictelor existente si pentru a estompa comportamentul violent:
In cazul prescolarilor, comportamentul unji copil agresiv izbucneste, in primul rand, din lipsa capacitatii sale de exprimare. Astfel de reactii violente sunt frecvente in conditiile in care copilul nu are un bagaj de cuvinte suficient de dezvoltat, pentru a-si expune trairile, sau pentru a cere un anumit lucru. Ca solutie pentru a ne adapta la nevoile celor mici, psihologii propun, ca solutie pentru imbunatatirea relationarii parinte-copil, utilizarea mai frecventa a limbajului mimico-gestual. Parintii raman de multe ori neputinciosi in fata reactiilor odraslelor sale, intrucat nu sunt indeajuns familiarizati cu mesajul transmis de catre acestia.
Asadar, comunicarea prin limbajul semnelor este o metoda excelenta de perceptie rapida si eficienta a mesajului. Chiar daca putem invata alfabetul limbajului mimico-gestual, nu este, insa, cazul sa ne stresam prea mult. Putem stabili impreuna cu copilul nostru anumite semne care sa fie atribuite anumitor activitati, obiecte sau lucruri.
Uneori, reactiile violente ale celor mici sunt de inteles. Dar, de aici si pana la a accepta manifestarile deviante ale unui copil agresiv este cale lunga.
Psihologii sunt unanim de acord cu faptul ca violenta este rezultatul frustrarii, dar si consecinta unor trairi interioare negative profunde, interiorizate si neexprimate de catre copil. Astfel, putem tolera unele reactii furibunde ale micutului, insa avem obligatia si datoria morala de a-i aduce la cunostinta ca are si ale mijloace prin care poate sa isi exprime sentimentele.
Calmarea copilului se poate face si printr-o simpla fraza: “Inteleg ca esti suparat/a, dar nu este normal sa ma lovesti sau sa te comporti in acest fel!“.
Sursa: Sursa: perfecte.ro
Desi pare aparent banala, fraza are o semnificatie profund moralizatoare. Copilul va intelege actiunea sa gresita si va depune eforturi pentru a-si controla furia. Toleranta unei reactii de furiii este acceptata, insa actiunile unui copil agresiv nu ar trebui trecute cu vederea pe termen lung.
Psiholigii atrag atentia ca intrarea in lungi siruri de discutii contradictorii nu are o influenta tocmai benefica asupra relatiei parinte-copil. Pana la o anumita varsta, copilul nu are maturitatea necesara de a empatiza cu adultul. Din acest motiv, distrutiile contradictorii nu sunt deloc constructive. Din contra, copilul nu va intelege greselile sale si nu si le va corija. De aceea, atitudinea potrivita in astfel de situatii, pentru a stapani un copil agresiv, este de a fi ferm cu el si de a lua decizii drastice. De exemplu, este recomandat ca atunci cand piticul tau loveste un copilas pe terenul de joaca, sa ii explici de ce comportamentul sau este gresit si sa il iei acasa.
Este deja cunoscut faptul ca echilibrul familial se rasfrange direct asupra starii de spirit a copilului. Actiunile violente sau coportamentul agresiv al parintor poate avea urmari nefaste asupra acestuia, lasandu-i adevarate traume psihice.
In timpul episoadelor de furie, un copil agresiv poate manifesta o tendinta accentuata de a lovi pe cineva din jur sau de sparge un obiect. De aceea, ar fi de prefarat ca acesta sa beneficieze de sprijinul si experienta unui adult, pentru a-si putea recapata calmul.
O metoda de domilire a furiei unui copil agresiv ar fi sa te asezi cu fundul pe podea, cu picioarele incrucisate si sa-l asezi pe cel mic cu spatele la tine. In acest fel, previi riscul ca micutul sa te muste sau sa te raneasca.
In momentul in care observi ca piticul vulcanic s-a mai domolit, este momentul sa il ridici. Un mic compliment poate fi benefic, aici, in relatia ta cu el.
