Relatii

„O iubesc pe mama, dar după fiecare telefon mă simt secătuită”. Povestea unei fiice care învață să pună limite fără să se simtă vinovată

Ilustrație acuarelă: o fiică și mama ei la masa din bucătărie, cu un nor gri deasupra mamei

Poveste inspirată din mărturii reale. Numele au fost schimbate, iar detaliile care ar putea identifica persoanele au fost omise.

Andreea spune despre mama ei, fără nicio ezitare, că e „o femeie super”. A crescut-o cu grijă, a sacrificat multe pentru ea, o ajută și acum când are nevoie. Andreea o iubește și îi este recunoscătoare. Și totuși, de câțiva ani, are un ritual ciudat: înainte să răspundă la telefon când vede „Mama” pe ecran, respiră adânc. Ca înaintea unui efort.

„Nu e vorba că ne certăm”, povestește ea. „E că fiecare discuție vine cu un bagaj. Ce o doare, cine a supărat-o, ce s-a scumpit, ce a mai văzut la știri. Închid telefonul și mă simt ca după o zi întreagă de muncă. Efectiv mă usucă.”

O moștenire care se transmite în familie

Cu timpul, Andreea a început să vadă un tipar. Bunica ei era o femeie care se plângea mereu și care găsea vinovați pentru tot, de cele mai multe ori chiar pe fiica ei. Andreea nu a fost niciodată apropiată de bunica, tocmai din cauza asta. Mama a moștenit o parte din acea tristețe, chiar dacă la ea lucrurile s-au mai „diluat”.

Mai e un detaliu care o apasă: mama nu are prietene. Nu are cu cine să bea o cafea și să se descarce. Așa că Andreea a devenit, fără să-și dea seama, confidenta, sfătuitoarea și, de multe ori, psihologul ei.

Paradoxul e că mama nu e mereu așa. În vacanțe sau în perioadele mai liniștite devine veselă, glumeață, „altă femeie”, iar energia aceea bună se simte și la Andreea. Doar că perioadele acelea sunt rare.

Partea cea mai grea pentru ea e alta: „Simt că am moștenit pe linie maternă o stare constantă de anxietate. Cred că semăn cu tata, sunt mai realistă, uneori chiar optimistă. Dar de când am devenit adultă mă lupt cu neliniștea asta care parcă nu e a mea.”

A încercat să-i sugereze cu blândețe mamei să meargă la un psiholog. Răspunsul a fost un „nu” categoric.

„Nu ești singura”

Când și-a povestit frământarea într-o comunitate online de femei, Andreea s-a trezit înconjurată de mesaje care sunau aproape identic cu viața ei. O femeie i-a scris că și mama ei e negativistă, pusă pe dramă și foarte preocupată de ce cred ceilalți. O iubește enorm, dar de fiecare dată când e lângă ea stă „în gardă”, cu întrebarea în minte: oare ce o să mai zică acum?

Ce a ajutat-o pe ea, spunea, a fost terapia, pentru ea însăși, nu pentru mama. A învățat că părinții care refuză orice formă de ajutor rareori acceptă sugestii despre propria sănătate emoțională. Iar sfatul ei a fost simplu și greu în același timp: să ai grijă de sănătatea ta mintală și să începi să pui limite. La început te vei simți egoistă, vei avea remușcări. Dar nu e egoism. Iar dacă repeți limitele cu calm și rămâi fermă, mama le va accepta, poate greu, dar în timp. A recomandat și două cărți care au ajutat-o: „Copii adulți ai părinților imaturi emoțional” și „The Book You Wish Your Parents Had Read”.

O altă femeie, aproape de 40 de ani, a povestit varianta mai dură a aceleiași povești. Mama ei o „bombardează” zilnic cu nemulțumirile ei, deși i-a pus limite de mult. Are trei surori și toate primesc același tratament. Mărturisea că a trecut prin toate fazele și că a ajuns la o concluzie: nu vrea să mai fie psihologul mamei. „Nu sunt rea, nu sunt rece”, scria ea. Doar că și ea are familia ei, problemele ei, viața ei. Unii părinți, spunea, cred că dacă ne-au adus pe lume le suntem datori să fim la dispoziția lor pentru totdeauna.

De ce ne secătuiesc tocmai oamenii pe care îi iubim

Dintre toate relațiile, cea cu mama e poate cea în care limitele par cel mai greu de pus. Ne-a crescut, ne-a dat tot ce a putut, așa că orice „nu” pare o trădare. Numai că a pune o limită nu înseamnă a iubi mai puțin. Înseamnă a iubi în așa fel încât să rămâi întreagă.

Iată câteva lucruri care le-au ajutat pe femeile care au trecut prin asta:

Separă iubirea de rol. Poți fi o fiică iubitoare fără să fii terapeutul mamei tale. Nu e responsabilitatea ta să-i rezolvi toate tristețile, oricât de mult ți-ai dori asta.

Pune limite mici și concrete. Nu e nevoie de o discuție dramatică. „Mamă, azi n-aș vrea să vorbim despre știri. Spune-mi ceva frumos din ziua ta.” Sau: „Am zece minute acum, te sun diseară pe îndelete.” Repetat cu blândețe, mesajul ajunge.

Alege tu ritmul. Dacă telefoanele zilnice te golesc, e în regulă să vorbiți mai rar, dar mai bine. O conversație caldă pe săptămână valorează mai mult decât șapte în care stai cu sufletul la gură.

Hrănește momentele bune. Dacă mama e mai veselă în vacanțe sau când iese din rutină, creează mai des astfel de momente: o plimbare, o ieșire la o cafea, un drum scurt. Uneori tristețea are nevoie de aer, nu de sfaturi.

Ai grijă de anxietatea ta. Dacă simți că ai moștenit neliniștea, nu e o sentință. Un terapeut te poate ajuta să deosebești ce e al tău de ce ai preluat din casă. Este, poate, cel mai frumos cadou pe care ți-l poți face ție și, cândva, copiilor tăi.

Nu purta vinovăția care nu e a ta. Faptul că mama nu are prietene sau că refuză ajutorul nu e vina ta. Poți să o încurajezi, dar nu poți trăi viața în locul ei.

Andreea încă respiră adânc înainte să răspundă la telefon. Nu are încă un final fericit de povestit, ci doar întrebarea cu care a pornit: cum o iubești pe mama fără să te pierzi pe tine? Răspunsul pe care l-au găsit alte femei este același: cu limite blânde, spuse din nou și din nou, și cu grijă pentru propria liniște.

Uneori, când nu mai suntem singurul sprijin al cuiva, îi facem loc să-și caute și alte surse de lumină.


Și tu ai o mamă pe care o iubești, dar care te încarcă cu griji? Sau ai trecut printr-o poveste pe care ai vrea să o împărtășești cu alte femei? Scrie-ne! Poveștile voastre, publicate cu discreție și cu nume schimbate, pot fi sprijinul de care o altă cititoare are nevoie chiar acum.

Alte articole

Ai o afacere, îți promovezi brandul personal sau reprezinți o instituție publică?

Publică un articol, comunicat, publireportaj sau anunț, inclusiv un anunț de angajare, cu imagini și linkuri utile. Materialul poate fi descoperit de cititori și prin motoarele de căutare.

Publică materialul tău pe Cosimo

Servicii digitale pentru afacerea ta

Descoperă soluțiile dezvoltate pentru promovare, găzduire web, comunicare și administrarea afacerii tale online.