Din punct de vedere psihologic, cresterea unui copil se poate dovedi, adesea, un proces destul de anevoios. Ajungerea celui mic la varsta scolii creeaza probleme de comunicare atat in relatia parinte-copil, cat si in cea dintre elev si profesor. Schimbarea stilului de viata si accesul la resurse de ultima generatie a produs, potrivit pishologilor, o schimbare radicala a comportamentului copiilor. In special in perioada pre-adolescentei si a adolescentei, acestia sunt expusi riscului cultivarii unui comportament deviant, indreptat chiar spre momente in care cei mici dezvolta manifestari ale unei personalitati rebele. Pe tot parcursul dezvltarii personale si psihice a copilului, autoritatea in relatia parinti-copii joaca un rol esential, in special daca vorbim de preintampinarea unor actiuni delicvente.
In acest sens, un studiu recent efectuat demonstreaza importanta atitudinii autoritare a parintilor fata de micuti. Modul in care parintii se exprima si isi excercita autoritate are un impact semnificativ in cresterea performantelor scolare ale copiilor, dar si in cultivarea unei personalitati morale si demne. Parintii, prin ceea ce le impun sau cer la un moment dat intra in deplina contradictie cu spiritul si personalitatea juvenila. schimbatoare.
Sursa: creativitypost.com
De cele mai multe ori, micutii au tendinta de a-si mentine propriile opinii si considera ca au dreptul firesc la o discutie constructiva si la exprimarea propriilor dorinte. De aici, porneste si atitudinea de repulsie fata de actiunile nu tocmai constructive si educative ale parintilor.
Asadar, pentru o buna cooperare cu cel mic, autoritatea in relatia parinti-copii ar trebui sa se bazeze, in primul rand, pe ascultarea punctelor de vedere pe care le au copiii. Cu toate acestea, parintii au datoria de a-si mentine si impune punctul lor de vedere. Mai mult, evitarea conflictelor intre generatii se sprijina pe sustinerea opiniei adultului cu argumente pertinente.
In plus, autoritatea in relatia parinti -copii are in vedere explicarea permanenta a beneficiilor deciziilor luate de catre persoana matura. Mai exact, este foarte important ca parintele sa motiveze deciziile luate si sa accentueze ca ele sunt spre binele celui mic. In felul acesta, ei vor observa ca dvs nu sunteti dispusi sa fiti intotdeauna la cheremul lor sau sa le satisfaceti toate poftele.
De asemenea, acest tip de relationare ii va ajuta sa isi contureze o imagine mai clara asupra faptelor, facand conexiune intre cauzele si efectele acestora. Astfel, ei simt ca se tine cont si de persoana lor, de optiunile lor si ale dvs. Ei vor putea intelege ca, in general, parintii nu sunt un dar implacabil, cu care nu se poate coopera. Insa, vor ajunge la concluzia ca in viata trebuie sa armonizezi punctele de vedere ale doua mai multor persoane si ca nu se poate ca de fiecare daca sa se faca cum iti doresti tu.
Sursa: adevarul.ro
Cu toate acestea, pentru a-ti consolida autoritatea in relatia parinti-copii, trebuie sa le dai sansa odraslelor tale sa isi sustina punctul de vedere. In aceasta privinta, psihologii sunt unamim de acord ca, in 2 din 5-6 cazuri, parintele este cel care trebuie sa accepte sa se faca cum doresc ei. Aceasta strategie, spun psihologii,au beneficii multiple. In primul, ii vei ajuta sa isi castige increderea in fortele proprii. In al doilea rand, ii vei stimula sa isi dezvolte abilitatea de a detine controlul asupra realitatii inconjuratoare.
Autoritatea in relatia parinti-copii este strict legata de abilitatea dvs de a va exprima ferm si intransigent, demonstrand copiilor ca unele aspecte nu sunt negociabile, cum ar fi impunerea unei ore de culcare sau trezire.
Copiii au nevoie de parinti care sa le arate autoritate, pentru ca aceasta ii ajut[ pe ei sa se simta in siguranta si protejati de cineva care stie ce face şi ce vrea. Este important ca aceasta atitudine de autoritate in relatia parinti-copii sa fie dublata de respectul si iubirea aratate copiilor.
