În secolul trecut, „haina îl făcea pe om”, reușind să-i dezvăluie, fără prea mare efort o serie de detalii pe care le poți afla astăzi doar după conversații îndelungate. Codul vestimentar popular era unul riguros dar și era respectat cu rigurozitate, așa că în momentul în care apărea cineva nou în vatra satului se știa exact „ce hram poartă”. Portul se schimba odată cu vârsta și reflecta, în primul rând, statutul social, financiar și starea civilă a purtătorului sau a purtătoarei.
Astfel, tinerii aveau straie bogate, cu accesorii și broderii făcute de bătrânele talentate ale familiei. Pe măsură ce avansau în vârstă straiele, deveneau, de obicei, din ce în ce mai austere. Aceste reguli de etichetă se respectau atât la bărbați, cât și la femei. Fetele nemăritate purtau motive florale, iar părul era împletit și umblau cu capul descoperit. După căsătorie, outfit-ul devenea mai auster și mai puțin atractiv pentru ochiul flăcăilor, foarte atenți la prezențele feminine exuberante din comunitate. După ce deveneau mame, femeile adoptau o ținută mult mai sobră. Lăsau motivele colorate în favoarea unor modele în alb și negru specifice zonei din care erau.
Farmecul costumului popular românesc s-a transmis din generație în generație, iar când satul a început să-l uite, să-l dea la o parte, înlocuindu-l cu blugii decolorați și tricourile imprimate cu personaje din desene animate, orașul agitat, cu străzile aglomerate și oamenii care , în clipele lor de odihnă tânjesc după eleganța și liniștea rurală de odinioară, reînvie hainele de pe vremea bunicii. Acum, motivele populare se regăsesc în outfit-uri de stradă chic care defilează dezinvolte prin agitația urbană.
Mai mult, motivele populare au atras atenția și designerilor care le-au luat dintr-o laviță prăfuită a satului românesc și le-au afișat în lumina reflectoarelor de pe podiumurile de modă de la Paris, Milano sau New York. Bineînțeles, nici designerii români nu au rămas indiferenți la frumusețea portului popular și l-au introdus în ținute creative, moderne, dar care păstrează acel iz special al universului rural de odinioară. Adrian Oianu este unui dintre designerii români cei mai determinați în păstrarea și transmiterii elementelor tradiționale românești prin arta vestimentară.
Chiar dacă face furori pe podiumurile internaționale, costumul popular este păstrat și în „stare pură” în ateliere specializate cu războaie de țesut moderne și meșteșugari pricepuți în arta broderiei care reușesc să păstreze intact conceptul de costum popular, așa cum s-a transmis el din generație în generație. Este minunat că tradiția continuă, se extinde adaptându-se la vremurile moderne și adoptând noi abordări.
