Ziua de 1 decembrie are o semnificatie aparte pentru toti romanii de pretutindeni. Astazi se implinesc 99 de ani de la marele eveniment ce a avut loc la Alba Iulia in anul 1918. Atunci, dezideratul de sute de ani al romanilor din toate provinciile de a trai uniti intr-o singura patrie s-a implinit.
Lectia de istorie petrecuta in cetatea in care in anul 1600, domnitorul Mihai Viteazu a unit, pentru prima data, cele trei tari romane a fost "predata" cu o maiestrie ireprosabila de cei 1228 de delegati veniti din toate provinciile tarii pentru a pecetluit pentru totdeauna alipirea Transilvaniei, Crisanei, Banatului si Maramuresul la "patria mama". In fata a 100000 de oameni ce asteptau cu sufletul la gura parafarea istorica a marii Uniri, delagatia condusa de reprezentanti de seama ai elitei intelectuale transilvanene in frunte cu Gheorghe Pop de Basesti, Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldis si Iuliu Maniu au votat Rezolutia Marii Uniri, care, practic, a dat nastere Romaniei Mari.
In privinta acestui eveniment, istoricii au cazut unanim de acord ca romanii veniti in cetetatea Alba Iulia la 1 decembrie 1918 aveau in minte "realizarea unui deziderat de veacuri, al locuitorilor aflați în hotarele vechii Dacii".
Sursa: ziarulconstanta.ro
Istoricul Ion Bulei Marturiseste ca, in conditiile victoriei aliatilor Antantei si a mortii imparaturului Imperiului Austro-Ungar, Franz Joseph, evenimentele premergatoarea Marii Adunari Nationale s-au succedat intr-un ritm extrem de alert. Nici macar venirea la tron a noului imparat Carol I de Habsburg si reformele acestuia prin care se acorda o autonomie sporita provinciilor imperiului si transformarea Austro- Ungariei intr-un stat federal nu i-au oprit pe intelectualii romani din revendicarile secesioniste.
Astfel, dupa cum aflam de la istoricul Ion Bulei in lucrarea sa "O istorie a romanilor", momentul crucial in drumul spre Marea Unirea a fost reprezentat de adoptarea Declaratiei de autodeterminare de catre Partidul National Roman din Transilvania. Redactata de catre Vasile Goldis, una dintre personalitatile marcante din Transilvania inceputului de secol XX, aceasta a fost prezentata la data de 12 octombrie.
Adoptarea declaratiei nu a fost pur intamplatoare, avea ca fundament " dreptul national al fiecarei natiuni de a dispunea de ea insasi." Dupa cum aflam din cartile de istorie, aceasta Declaratie a fost prezentata si Parlamentului de la Budapesta de catre Alexandru Vaida-Voievod. In tot acest rastimp, la Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar, Iuliu Maniu, viitorul lider taranist din perioada interbelica, "concentra circa 60000 de soldati transilvaneni din armata austro-ungara, cu care se indreapta sprTransilvania", dupa cum marturiseste Ion Bulei. Scopul era, desigur, unul precis: infaptuirea idealului national de secole al romanilor.
Dupa demersurile lui Alexandru Vaida-Voievod si ale lui Iuliu Maniu, pregatirile pentru organizarea unei Mari Adunari Nationale la Alba Iulia s-au succedat intr-un ritm foarte alert. La data de 3 noiembrie 1918, s-a infiintat Consiliul National Roman Central. Format din reprezentati ai Partidului National Roman si ai Partidului Social-Democrat, Consiliul trece rapid la fapte, preluand treptat conducerea Transilvaniei.
Sursa: energeticnr1.files.wordpress.com
In fata reprezentantilor maghiarimii, care nu isi doreau, evident, pierderea Transilvaniei, ci conferirea acesteia a unui statul de autonomie in cadrul noului Imperiu Habsburgic, intelectualii ardeleni si-au sustinut cu fermitate punctul de vedere. La intalnirea cu reprezentantul guvernului maghiar, Oszkar Jaszi, leaderii Consiliului au fost de neclintit in indeplinirii dorintei lor acerbe de separare deplina de Ungaria.
Tot in aceeasi perioada se mai produce un eveniment care a deschis calea independentei Ardealului si alipirii de "patria mama." Guvernul maghiar decide semnarea armistitiului de la Belgrad cu generalul francez Franchet D`Esperey, seful armatei de pe Frontul de Est. Prin acest armistitiu, partile stabilesc o linie de demarcatie arbitrara intre Ungaria si Transilvania. In mod suprinzator, orase precum Satu Mare, Beius, Oradea sau Arad si regiuni precum Banatul, Crisana sau Maramuresul ramaneau, in continuare, sub administratie maghiara.
In aceste conditii, Consiliul National Roman Central nu mai statorniceste in hotararea sa de a organiza, cat mai rapid, la Alba Iulia, o Adunare nationala a romanilor din Transilvania si Ungaria, pentru a confinti, definitiv, soarta provinciei. Adunarea urma sa aiba loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, in cadrul acesteia urmand a lua partea 614 deputati alesi pe baza de vot si 628 reprezentanti ai organizatiilor si societatilor culturale, dupa cum afirma istoricul Ion Bulei.
Sursa: ziarulonline.ro
La alegeri au participat toti romanii din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Dupa cum aflam din sursa anterior citata, "Intr-o atmosfera de mare entuziasm popular, timp de 12 zile, sunt alesi cate 5 reprezentanti din fiecare circumscriptie.
La 1 decembrie, la reuniunea deputatilor in sala Cazinoului din Alba Iulia, deputatii decid in mod unanim alipirea Ardealului Tarii Romanesti si Moldovei, cu mentinerea unei autonomii provizorii, "pana la intrunirea Constituantei aleasa pe baza votului universal."
Cu ocazia Adunarii de la 1 decembrie 1918, s-a constituit Marele Consiliul National Roman, alcatuit din 200 de menbri alesi si 50 cooptati. A doua zi, Consiliul numeste un guvern provizoriu, denumit Consiliul Dirigent, condus de catre liderul PNT, Iuliu Maniu.
Consiuliul a fost mandat sa trimita o delegatie la Bucuresti, condusa de catre viitorul patriarh Miron Cristea, episcop de Caransebes, pentru a-i inmana regelui Ferdinand declaratia de la Alba Iulia. Recunoasterea oficiala a Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 s-a realizat prin 11/24 decembrie, prin decretul regelui Ferdinand de sanctionare a unirii, iar pe plan international a fost recunoscuta si garantata de catre alianti prin semnarea tratatelor de pace de la Paris.
Asadar, cum afirma istoricul G Castellan citat de catre Ion Bulei, " Marea Romanie unita aparuta la 1 decembrie 1918 devenea o realitate a vietii internationale si o piesa esentiala a sistemului de la Versailles". Dupa recunoasterea integritatii sale, Romania Mare va fi o "voce" extrem de importanta in relatiile internationale interbelice, participand, cu succes, la adunarile Ligii Natiunilor si la Constituirea aliantelor politice regionale: Mica Intelegere si Intelegrea Balcanica. Mai mult decat atat, renumitul diplomat, Nicolae Titulescu, a fost ales in doua randuri, in 1930 si 1931, presedinte al Ligii Natiunii.
